mercredi 12 août 2015

HISTOIRE DU JOUR

Un chuchotement la sortit de sa méditation :
- Salute Maria, si sempre cusi graziosa.
- Ò! Si tù Roccu, si bellu bravu, ti ringraziu, ma avà so vecchia.
- Innò, ai sempre i to fidati chi ti portanu mazzuli di fiori.
- Ié, ma sò piu donne che omi.E tu, offri sempre i to panioli miraculosi ?
- In fine di settimana secondu l'usu.Sai chi prussimamente sortu a fa u giru di u paese. Mi triga l'ora di vere sti loghi chi mi piacenu tantu.Passada a porta, vegu st'apertura tamanta nanta u mare chi scintilla in de a notte, cinta da stu monte massiciu e di se cullette chi fallanu pianu pianu a unissi cu'u mare. Furtuna chi i paisani m'aiutanu a cullà a costa di a funtana vecchia.M'arreghju sempre a a croce e dò un sguardu versu a muntagna. Pensu a Chiara chi, sola suletta tutu l'annu sente bilà capre e pecure e tintenna campanelle di vacche. Anch'ella aspetta a so ghjente per pruminassi a mezzu a l'odori di a murza e di l'erba barona. 

- Sta a sente ,o Roccu, mi pare chi c'è u mondu nanta a piazza. Facenu l'alga cume tempi fà ?
- Ti n'arricordi quandu e ghjuanotte andavanu a riguarà manghjusca in tutte e case du u paese :zuccaru, caffè, farina. E u l'indumane eranu i pastori chi facianu u giru : vinu, salami, furmagliu. tuttu era vindutu a l'alga cu a candella. 
"O VERGINE" ste parolle facianu spegne a fiamma e salta di piace quelli chi avianu vintu. Chi belle ghjurnate pè i paisani.
Vogliu crede ,o Maria, chi malgradu tutti i cambiamenti nunda un'è persu, finchi c'è qualcunu chi si ricorda e dà voglia di cuntinuà a e nuvelle generazione.. 

[La langue corse est difficile à écrire, je prie les connaisseurs de bien vouloir corriger les fautes et les en remercie.]

Traduction :
- Bonjour, Marie, tu es toujours aussi gracieuse.
- Oh ! c'est toi, Roch, tu es gentil, je te remercie, mais je suis vieille à présent.
- Mais non, tu as toujours des fidèles qui t' apportent des bouquets de fleurs.
- Oui, mais plus de femmes que d'hommes. Et toi, tu offres toujours tes petits pains miraculeux ?
- Oui, à la fin de la semaine selon la tradition. Tu sais que bientôt je vais sortir faire le tour du village. Il me tarde de revoir ces lieux que j'aime tant : la porte franchie, cette grande ouverture sur la mer qui scintille dans la nuit, bordée par cette montagne impressionnante et ces collines qui doucement descendent s'unir à la mer. Heureusement les villageois m'aident à monter la côte de la fontaine vieille. Je m'arrête toujours à la croix et je regarde vers la montagne. Je pense à Claire qui, seulette, toute l'année entend bêler chèvres et brebis et tinter les clochettes des vaches. Elle aussi attend son monde pour se promener dans le parfum des immortelles et du thym. 
- Écoute, Roch, il me semble qu'il y a du monde sur la place. On dirait des enchères comme autrefois ? 
- Tu te souviens quand les jeunes filles allaient dans les maisons du village pour récupérer les dons des villageois : sucre, café, farine. Le lendemain, c'étaient les bergers qui faisaient le tour et ramenaient du vin, de la charcuterie, du fromage. Tout était vendu aux enchères à la bougie au profit de l'église.
"O VERGINE" ces paroles éteignaient la flamme et faisaient sauter de joie les gagnants. Quelles belles journées pour les villageois !
Je veux croire, chère Marie, que malgré tous les changements rien ne s'est perdu tant que quelqu'un en garde le souvenir et donne l'envie de continuer aux nouvelles générations. 

4 commentaires:

  1. ;Comment éviter les hiatus, a a croce cù u mare?

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. à a croce, cù u mare : l'article après la préposition se prononce moins fort.

      Louis

      Supprimer
  2. Bellu testu cun bella ispirazione. Qual’hè l’autore ? Forse una donna ?
    Aghju currettu i sbagli di scrittura.
    Louis


    - Salute Maria, sì sempre cusì graziosa.
    - Ò! Sì tù Roccu, sì bellu bravu, ti ringraziu, ma avà sò vechja.
    - Innò, ai sempre i to fidati chì ti portanu mazzuli di fiori.
    - Iè, ma sò più donne chè omi. È tù, offri sempre i to panioli miraculosi ?
    - In fine di settimana secondu l'usu. Sai chì prussimamente sortu à fà u giru di u paese. Mi trica l'ora di vede sti lochi chì mi piacenu tantu. Passata a porta, vecu st'apertura tamanta nant’à u mare chì scintilla ind’è a notte, cinta da stu monte massiciu è di ′sse cullette chì falanu pianu pianu à unissi cù u mare. Furtuna chì i paisani m'aiutanu à cullà a costa di a Funtana Vechja. M'arreghju sempre à a croce è dò un sguardu versu a muntagna. Pensu à Chjara chì, sola suletta tuttu l'annu sente bilà capre è pecure è tintenna campanelle di vacche. Anch'ella aspetta a so ghjente per pruminassi à mezu à l'odori di a murza è di l'erba barona.
    - Stà à sente, o Rò, mi pare chì ci hè u mondu nant’à a piazza. Facenu a galga* cum’è tempi fà ?
    - Ti n'arricordi quandu e giuvanotte andavanu à riguarà manghjusca in tutte e case di u paese : zuccaru, caffè, farina. È u lindumane eranu i pastori chì facianu u giru : vinu, salami, furmagliu. Tuttu era vindutu in galga cù a candela.
    "O VERGINE" ste parolle facianu spegne a fiamma è saltà di piacè quelli chì avianu vintu. Chì belle ghjurnate pè i paisani !
    Vogliu crede,o Marì, chì malgradu tutti i cambiamenti nunda ùn hè persu, finchì ci hè qualcunu chì si ricorda è dà voglia di cuntinuà à e nuvelle generazione.


    *Galga, cuntrazzione di galica. Prununzià [a arga]

    RépondreSupprimer
  3. A ringraziatti, caru Louis,pè avè currettu stu testu e salute a tè di l'autore.

    RépondreSupprimer