dimanche 20 novembre 2016

U VECCHJU RUTALI - Traditions orales.

Extrait du mémoire rédigé par le chanoine Jean-Thomas FLORI

À battera di e castagne

Cette chronique, je préfère la présenter en langue corse telle qu'elle est parlée à Rutali.

A récolta di e castagne finita, so ingradate e siccate. Ind'u fucone, brusgianu grossi capi di legnu. Stu focu lampa fiara, calore e face fume. So tre elementi necesarii per sicca e castagne. Una parte di stu fruttu e destinatu a nutrice u bestiame in invernu : L'altra parte e maginata per fane farina pisticina. Messe ind'u saccu di tela casana. So battute sopra un tropulu e poi mundate ind'u cernigliu.
A scelta fata, so furnulate, infurnate. Esciute di u fornu, so ribattute e stacciate per sbarazale di a lesina. So pronte a anda a u mulinu. U mulinaghju e pipiglia a casa. Dopu avele maginate, a farina e pisata : Sopra a dece kilo, un kilo e per u mulinaghju. Si paga cusi in natura.
Sta bianca e dolce farina nutrice per un tempu tutta a famigliola. Pulenta cu u figatellu e u brocciu, briluli cu u late frescu, castagnacci pieni di furmagliu, so tantu deliziosi ! Dopu a scola, i zitelli eranu cuntenti di truva affitata cu u filu sopra u taulinu, a pulenta chi mama aveva cotta in'u paghjolu dopu avela turnata e riturnata cu u pulendaghju. U figatellu in cima di u spedu era arrustitu a u fucone : E fette di a pulenda unte cu u figatellu eranu prestu manghjate, tantu eranu gustose !...
Stu pane di u castagnu era ricircatu in tempu di guerra e di occupazione. Da i paesi luntani, a ghjente veniva a cambia oliu, casgiu, pesci, succheru e altre cose contru a farina di castagne. Ava e castagne un si aricoglienu piu. So lasciate a l'abandonu sottu i castagni. I fuconi e i granaghji so spariti da e nostre case paterne. A pulenta e diventata un lussu.
U lamentu di u castagnu di PAOLI di Taglio-Isulacciu, oghje piu che mai piglia a so vera significatione: L'ingratitudine di u corsu per st'arburu chi l'ha nutritu per tanti seculi, quandu si batti "cume un lione per l'indipendenza" cun Pasquale PAOLI, "U babbu di a patria"!...

4 commentaires:

  1. Eccu una versione ch’aghju fattu di stu bellu racontu di Prete Flori, à usu di scola.

    A battera di e castagne

    A racolta di e castagne finita, sò ingradate è siccate. Ind'u fucone, brusgianu grossi capi di legnu. Stu focu lampa fiara, calore è face fume. Sò trè elementi necesarii per siccà e castagne. Una parte di stu fruttu hè destinatu à nutrisce u bestiame in invernu ; l'altra parte hè macinata per fanne farina pisticcina. Messe ind'u saccu di tela casana, sò battute sopr’à un troppulu eppoi mundate ind'u cernigliu.
    A scelta fatta, sò furnulate, infurnate. Esciute da u fornu, sò ribattute è stacciate per sbarazzalle da a lesina. Sò pronte à andà à u mulinu. U mulinaghju e piglia à a casa. Dopu avelle macinate, a farina hè pisata : sopr’à dece chilò, un chilò hè per u mulinaghju. Si paga cusì in natura.
    Sta bianca è dolce farina nutrisce per un tempu tutta a famigliola. Pulenda cù u figatellu è u brocciu, brilluli cù u latte frescu, castagnacci pieni di furmagliu, sò tantu deliziosi ! Dopu a scola, i zitelli eranu cuntenti di truvà affittata cù u filu sopr’à u tavulinu, a pulenda chì mamma avia cottu ind'u paghjolu dopu avella turnata è riturnata cù u pulendaghju. U figatellu in cima di u spetu era arrustitu à u fucone ; e fette di a pulenda unte cù u figatellu eranu prestu manghjate, tantu eranu gustose !...
    Stu pane di u castagnu era ricircatu in tempu di guerra è di occupazione. Da i paesi luntani, a ghjente venia à cambià oliu, casgiu, pesci, zuccaru è altre cose contru a farina di castagne. Avà e castagne ùn si arricoglienu più. Sò lasciate à l'abandonu sott’à i castagni. I fuconi è i granaghji sò spariti da e nostre case paterne. A pulenda hè diventata un lussu.
    U lamentu di u castagnu di PAOLI di Tagliu-Isulacciu, oghje più chè mai piglia a so vera significazione ; l'ingratitutine di u Corsu per st'arburu chì l'hà nutritu per tanti seculi, quandu si battì "cum’è un lione per l'indipendenza" cun Pasquale PAOLI, "u babbu di a Patria"!...

    Louis

    RépondreSupprimer
  2. Un picculu sbagliu. Leghje : ingratate à locu di ingradate.

    Louis

    RépondreSupprimer
  3. Sympa pour ceux qui ne parlent pas corse ....et qui pourtant s intéressent ...

    RépondreSupprimer
  4. A lesina ou lezina : la seconde peau de la châtaigne. Cependant, certains font la différence entre « a lesina », l’alène du cordonnier, et « a lezina » la seconde peau de la châtaigne.

    Louis

    RépondreSupprimer