Petit journal inter-actif à l'attention des Rutalais et des Rutalaises, d'ici et d'ailleurs, et de tous ceux qui aiment le beau village de Rutali.
Adresse mail : blogvocedirutali@orange.fr
mercredi 18 décembre 2019
A leccia di a Madonna, le chêne de la vierge a 15 ans.
Il a été planté en décembre 2004. Sa taille était de 75 cm. La photo du haut a été prise en 2008.
Purtatu da un ventulellu U ghjornu pianu finisce, Mi porta cum'un riposu Dentu ancu à l'acellu Chì à u luntanu sparisce Un volu più graziosu.
U sole si n'hè andatu À fà lume à l' atru mondu, Face locu à la luna In 'ssu celu tantu stellatu U mo sguardu trova ribombu In 'ssi culori di furtuna.
Mi carezza u ventulellu Hè serenu stu mumentu, Ponu cantà e malacelle À l'intornu di u castellu Nun mi portanu spaventu Sott'à lu focu di e stelle.
Cum'è quandu nasce un fiore U core di a natura Mi ralegra cù amore, Quand'ella m' offre e so ore Cù la so mente sicura Mi lascia cum'un favore.
L'arburu perde e so fronde Fendu un mantelu à la terra Copre cusi i chjassi È à l'ombra di ste stonde In sti lochi di a serra Ci vuleria perde li mo passi.
Dui bracci m'hanu pigliatu stasera Mi stinghje è nun fughju, È u mo core ùn' addispera, Per nun rompe un silenziu nun mughju Offrendu la mo anima à sta notte.
Souvent sur la montagne,à l'ombre du vieux chêne, Au coucher du soleil,tristement je m'assied; Je promène au hasard mes regards sur la plaine, Dont le tableau changeant se déroule à mes pieds. Lamartine
GHJUNTU CUSÌ
RépondreSupprimerPurtatu da un ventulellu
U ghjornu pianu finisce,
Mi porta cum'un riposu
Dentu ancu à l'acellu
Chì à u luntanu sparisce
Un volu più graziosu.
U sole si n'hè andatu
À fà lume à l' atru mondu,
Face locu à la luna
In 'ssu celu tantu stellatu
U mo sguardu trova ribombu
In 'ssi culori di furtuna.
Mi carezza u ventulellu
Hè serenu stu mumentu,
Ponu cantà e malacelle
À l'intornu di u castellu
Nun mi portanu spaventu
Sott'à lu focu di e stelle.
Cum'è quandu nasce un fiore
U core di a natura
Mi ralegra cù amore,
Quand'ella m' offre e so ore
Cù la so mente sicura
Mi lascia cum'un favore.
L'arburu perde e so fronde
Fendu un mantelu à la terra
Copre cusi i chjassi
È à l'ombra di ste stonde
In sti lochi di a serra
Ci vuleria perde li mo passi.
Dui bracci m'hanu pigliatu stasera
Mi stinghje è nun fughju,
È u mo core ùn' addispera,
Per nun rompe un silenziu nun mughju
Offrendu la mo anima à sta notte.
GHJANPA ©
Cusi bella sta poesia, o Ghjanpa! Mille grazie a te!
SupprimerLimpia
Il a belle allure ! Longue vie à ce chêne qui plie mais ne rompt pas.
RépondreSupprimerSouvent sur la montagne,à l'ombre du vieux chêne,
RépondreSupprimerAu coucher du soleil,tristement je m'assied;
Je promène au hasard mes regards sur la plaine,
Dont le tableau changeant se déroule à mes pieds.
Lamartine